Vrei să-nveţi? Sari cu banu’!

În "decalogul constituţional" al Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional din România se menţiona posibilitatea renunţării pe veci, în cazul învăţămîntului superior, la locurile finanţate de la buget. În doar cîteva cuvinte, motivaţia este creionată clar: săriţi de nivelul liceal, românii nu mai au de-a face cu o formă "de instruire şi perfecţionare" în toată regula, ci mai degrabă cu una "continuă şi vocaţională", adică un preparat academic care se poate digera plauzibil şi în lipsa accesului gratuit. Iniţiativa a creat ceva disconfort intelectualilor, dar cum se stipula şi necesitatea unui set anterior de reglementări, reacţia nu a fost una chiar violentă.

Inacceptabil!

Prin alte părţi occidentale nu mai leşină nimeni deja în faţa noţiunii de "taxă", dar asta e treaba lor, pentru că şi economia le e alta şi criza, poate, mai uşoară. Cu adevărat interesant e că şi instituţiile de învăţămînt superior autohtone au avut grijă să-şi familiarizeze treptat candidaţii cu un nivel al locurilor cu taxă care nu mai coboară la vremea admiterii, de vreo doi ani, sub 75 la sută. Dar de aici şi pînă la a şterge cu buretele oferta bugetară?

Inacceptabil, susţine lumea academică ieşeană, care a şi apucat în linii mari să-şi creioneze metodologia de organizare şi desfăşurare a concursurilor de admitere pentru 2009. În absolut toate există pasaje perfect legiferate instituţional, cu indicaţii precise la oferta bugetară, ceea ce lasă spiritele neliniştite să respire profund în faţa certitudinii că, dacă e să se schimbe ceva, sigur nu e de acum.

Deşi există mici diferenţe de formă, ideea care derivă din declaraţiile şefilor universitari ieşeni e în principiu aceeaşi. "Este improbabil să se întîmple acest lucru. De la autonomie la descentralizare completă mai sînt de făcut paşi. Deocamdată sînt doar vorbe aruncate. Universitatea Tehnică nu a pus oricum niciodată accentul pe taxă, valoarea ei fiind în cele mai multe cazuri acceptabilă. Dacă s-ar aplica măsura, instituţiile universitare ar pierde poate la capitolul numărului de studenţi, dar dezavantajaţi cu adevărat prin încălcalcarea principiului egalităţii de şanse ar fi studenţii. Şi nu ştiu la ce economii bugetare spectaculoase ar duce! Numărul locurilor fără taxă nu va scădea începînd cu anul universitar 2009-2010. Se va situa tot în limita a aproximativ 2.000", precizează Ion Giurmă, rectorul Universităţii Tehnice.

Locurile fără taxă, soluţia de criză

Adevărul este că managerul fin şi responsabil din fiecare rector ştie să preţuiască avantajul deţinut de o universitate de stat prin locurile la buget şi procesul distribuirii lor. Dacă ştii cum să le plasezi, locurile cu pricina îţi pot salva de-a dreptul o facultate. Să amintim doar de Chimia, Fizica sau Matematica cuziste sau de Textilele şi Pielăria Universităţii Tehnice care, deşi deţin dovezile performanţei actului educaţional, nu mai atrag decît prin "nada" gratuităţii.

Alteori, un număr suficient de locuri gratuite îţi asigură un minim de materie cenuşie eficace la cursuri, menit să susţină prestigiul instituţiei. Prestigiu pe care doar banii celor mai puţin talentaţi nu-l asigură. Este important, la urma urmei, şi cu cine te desfăşori intelectual în bancă şi pe cine laşi să scape de acolo.

Cu alte cuvinte, magia cuvintelor "fără taxă" atrage mai întîi candidaţi şi asigură concurenţa. Iar cînd te confrunţi cu un procent concurenţial atrăgător, îţi permiţi să şi taxezi pe măsură. Este cazul facultăţilor de Economie şi Administrarea Afacerilor sau de Filosofie de la Cuza, al Medicinei Veterinare de la USAMV, al Construcţiilor de la Universitatea Tehnică, dar şi al Interpretării de la Arte. "Nu ştiu care ar mai fi în acest caz diferenţa între universităţile de stat şi cele private. Pentru mulţi studenţi cu venituri mici, locurile fără taxă erau un argument puternic în ansamblul admiterii. Iar sistemul din ultimii ani, care permitea relocarea locurilor în funcţie de rezultatele obţinute în sesiune, îi motiva şi chiar a funcţionat" recunoaşte Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte "George Enescu".

Deja s-a cam renunţat la admitere

Reticienţa mai-marilor universitari este justificată, mai ales acum după ce şi ultimul as din mîneca atracţiei a fost deja jucat. E vorba de renunţarea la examenul de admitere, un avantaj pe care nu toată lumea şi-l permite. Şi care s-a aplicat nu fără urme pe chipul învăţămîntului, a cărui credibilitate a scăzut îngrijorător. Pentru această vară, universităţile "Al.I.Cuza" şi Tehnică "Gh.Asachi", ultima cu excepţia Facultăţii de Arhitectură, tradiţionalizează admiterea fără bătaie de cap, adică fără de examen.

Artelor nu le permite caracterul vocaţional să o facă, în timp ce Universitatea de Medicină pare să-şi fi stabilit cota de compromis. Ideală, ar spune gurile rele. Pe scurt, filosofia mediciniştilor e simplă şi se reduce la "Nu fugărim pe nimeni!" Adică, nu putem renunţa de tot la examen, pentru că – nu-i aşa? – e un domeniu în care de multe ori performanţa echivalează cu şansa la viaţă, dar nici nu-l putem complica peste măsură, deci ne limităm la grilă. Pe de altă parte, sînt destui amatori mai puţin talentaţi şi care dezvoltă efecte adverse cînd vine vorba de testări inutile. Ei bine, pentru cei darnici la pungă se renunţă totuşi la examen, dar se mărieşte taxa. Sigur că ultima măsură n-a fost privită cu ochi buni, dar nu prea contează, atîta vreme cît prin acest artificiu universitatea vine să estompeze inteligent inconvenientul scăderii taxelor pentru străini, după atenţionarea UE care interzice discriminarea educaţională pe baza de naţionalitate. Cum universităţile de medicină luau 360 de euro pe cap de conaţional şi 3.600 de la stranieri, diferenţa se va simţi.

Ce spun studenţii

Revenind însă la eventuala tăiere a raţiilor bugetare în universităţi şi efectele ei, iată ce spun beneficiarii. "Nu prea cred să se aplice măsura asta. Ar fi dur! O grămadă de liceeni ar renunţa pînă şi la o tentativă de admitere la vreo facultate. Totuşi, cei care ar avea şansa să plătească taxa cred că ar fi responsabilizaţi forţat. Mai ştii, poate ar creşte nivelul competiţional şi exigenţa lor vizavi de ceea ce li se predă la cursuri. Sau facultatea s-ar face ca-n Occident, după un an – doi de adunat bani şi muncă. Ceea ce în principiu n-ar fi rău, dacă am găsi... de muncă", crede Paul Tulcean.

Alţii se gîndesc tot la instituţie. "Ar fi foarte interesant ce soluţii de marketing ar găsi universităţile ca să atragă alte fonduri auxiliare? Treaba asta s-ar dovedi bună doar pentru universităţile particulare. Ar intra şi ele cu adevărat în competiţie", este şi părerea Emiliei Fragă.

Am fi nedrepţi dacă n-am spune că raportul comisiei prezidenţiale a amintit împăciutor de un aşa numit sistem compensatoriu pentru categorii defavorizate, precum instituirea unui set de burse şi scutiri de taxe. Cine ar beneficia de ele, care ar fi miza şi spre cine ar înclina balanţa între orfanul de ambii părinţi şi fiul de cadru didactic, e o altă poveste. De răstălmacit. (R.Sofian)

Sursa: evenimentul.ro